[Cz-L] G. Weismann's post - Article in Romanian.

From: jerome schatten <romers_at_shaw.ca>
Date: Fri, 04 Mar 2011 09:17:04 -0800
To: czernowitz-L <czernowitz-l_at_list.cornell.edu>
Reply-to: jerome schatten <romers_at_shaw.ca>

Here's the article... As a rule, posts to the list are in English, and
so the original was rejected by the moderator. There was enough interest
to reconsider on this one.
jerome
        
        Dustin Hoffman, evreu de origine română, în rol de român
        salvator de evrei
        
        Autor: Mirela Corlățan
        <http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-acelasi-autor/autor/mirela-corlatan.html>
        
        Starul îl va întruchipa într-o docudramă pe fostul primar al
        Cernăuţiului, Traian Popovici.
        
        Sursa: REUTERS
        
        Părinţii săi au plecat din România înainte ca să-şi imagineze
        cineva
        măcar Holocaustul. Nenorocirea pe care au evitat-o astfel, fără
        să ştie,
        nu a lăsat însă indiferentă familia Hoffman.
        
        Dovadă că la 70 de ani de la deportarea în Transnistria a
        evreilor
        români din Bucovina şi Basarabia, Dustin Hoffman a acceptat să
        joace
        rolul lui Traian Popovici, primarul care şi-a riscat pielea
        pentru a
        salva 20.000 de evrei din Cernăuţi.
        
        
        Filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment
        Inc. şi
        va purta, cel mai probabil, titlul "20.000 de sfinţi", a cărei
        lansare,
        preconizată pentru 2012, va fi precedată de apariţia unei cărţi
        omonime.
        Traian Popovici, românul în a cărui piele va intra Dustin
        Hoffman, a
        fost declarat drept între popoare de Autoritatea Martirilor
        Holocaustului "Yad Vashem". *
        
        Mama Liliana Gold şi tatăl Harvey Hoffman*
        
        Deocamdată nu se ştie dacă filmul se va turna chiar la Cernăuţi,
        însă
        dacă ar fi aşa, Dustin Hoffman ar ajunge pentru prima oară în
        ţinuturile
        româneşti, de unde provin părinţii săi, după cum a afirmat
        public de
        câteva ori. "Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu
        român“, a
        declarat el într-un interviu.
        
        În alte surse biografice, apare menţionată şi o ascedenţă
        rusească. Cert
        este însă că prenumele mamei sale, Liliana, e de rezonanţă
        românească.
        Unde anume s-a născut aceasta în România este însă aproape
        imposibil de
        aflat, susţin membrii comunităţilor evreieşti. Şi în Moldova,
        unde
        trăiau pe atunci foarte mulţi evrei, şi la Bucureşti, atât
        numele de
        familie al mamei, Gold, cât şi numele de familie al tatălui,
        Hoffman
        erau foarte răspândite, susţin şefii comunităţilor evreieşti.
        
        La Iaşi, de pildă, unde comunitatea mai numără astăzi doar
        câteva sute
        de suflete, nu mai există însă nici un Hoffman, aşa cum nu
        există nici
        baze de date cu evreii care locuiau acolo înainte de pogromul
        din 1941.
        Lipsa evidenţelor caracterizează toate comunităţile din ţară.
        
        Părinţii lui Hoffman au emigrat din România în Statele Unite,
        mai precis
        în California, cu puţin înainte de a se naşte actorul, în 1937,
        cel
        de-al doilea lor copil. Tatăl său, Harvey Hoffman, a lucrat ca
        decorator
        de mobilă, iar mama, Liliana Gold, a fost pianistă de jazz.
        Pasiunea
        pentru muzică i-a fost transmisă şi lui Dustin, care, înainte de
        a fi
        descoperit ca actor şi de a lua două Oscaruri, a studiat şi el
        intens
        pianul, după cum arată Jeff Lenburg în biografia "Hollywood’s
        Antihero". *
        
        "Avocatul" evreilor*
        
        Sub aspectul ascensiunii, destinul lui Dustin Hoffman se
        aseamănă, în
        linii mari, cu cel al eroului pe care urmează să-l interpreteze
        în film.
        
        Avocat de carieră, cu un doctorat în drept, traseul lui Traian
        Popovici
        a fost "deturnat" în 1941 de mareşalul Ion Antonescu, care l-a
        ales
        pentru a-l trimite la Cernăuţi ca primar, poziţie foarte
        importantă în
        aplicarea politicii de aşa-zisă românizare a oraşului. Doar că
        pus în
        situaţia să execute ghetoizarea evreilor şi deportarea lor în
        Transnistria, Traian Popovici s-a transformat într-un pledant
        înfocat al
        cauzei evreilor, reuşind să obţină în final, în toamna lui
        1941,
        reţinerea în oraş a circa 20.000, pe baza unor autorizaţii.
        Restul au
        luat calea Transnistriei, unde cei mai mulţi şi-au găsit
        sfârşitul. *
        
        
        TRIMIŞI LA MOARTE. Rata de mortalitate a evreilor deportaţi a
        ajuns la
        85% în unele localităţi din Transnistria, a afirmat Popovici
        SURSA: MUZEUL PENTRU MEMORIA HOLOCAUSTULUI, WASHINGTON* *
        
        MAI EFICIENT DECÂT SCHINDLER
        
        Traian Popovici a reuşit să-l înduplece pe Ion Antonescu
        
        *Născut într-o familie de preoţi bucovineni, din satul Udeşti,
        luptător
        în primul război mondial, Traian Popovici nu a înţeles nici el
        de ce a
        fost ales de mareşal pentru a fi în fruntea oraşului în care
        urmase
        studiile universitare, dar din care se retrăsese la Bucureşti
        odată cu
        ocupaţia rusească din1940 asupra Bucovinei de Nord şi a
        Basarabiei. Cel
        puţin aşa susţine în "Spovedania" sa din 1945. *
        
        Îngenuncherile prealabile*
        
        Trimiterea sa la Cernăuţi, oraşul cu cea mai numeroasă
        populaţie
        evreiască, după Bucureşti, s-a produs în 1941. "Momentul eroic
        mă aşează
        dintr-o dată (pe 1 august 1941 *n.r.*) în miezul vieţii publice
        a
        municipiului, în laboratorul de experienţe al ideologiei
        rasiale", a
        scris Popovici.
        
        Prima confruntare a primarului cu noile autorităţi din Bucovina
        a vizat
        înfiinţarea unui ghetou pentru evrei într-unul din cartiere.
        
        Opoziţia sa a fost împărtăşită de guvernatorul Bucovinei
        Alexandru
        Rioşanu, hotărând de comun acord ca, "pentru a adormi vigilenţa
        preşedinţiei şi a linişti impetuozitatea românizatorilor, cărora
        le
        puţea oraşul a jidan" au găsit soluţia "studierii ghetoului" de
        către o
        comisie ce urma să meargă în Germania şi Polonia pentru asta.
        
        Moartea neaşteptată a guvernatorului şi numirea în fruntea
        provinciei a
        lui Corneliu Calotescu, apropiat al fraţilor Antonescu, a făcut
        ca
        ostilitatea faţă de evrei să explodeze.
        
        Interzicerea exercitării profesiunii, interzicerea accesului
        evreilor la
        şcolile publice, interzicerea serviciilor religioase evreieşti,
        scoaterea forţată la muncă, neremunerată, plata dublată la
        pâine,
        limitarea circulaţiei pe străzi a evreilor la trei ore pe zi,
        eliminarea
        din sanatorii şi spitale sunt câteva din "îngenuncherile"
        amintite de
        Popovici în "Spovedanie". Pe 10 octombrie 1941, guvernatorul a
        anunţat
        că la Bucureşti se hotărâse deportarea evreilor din Cernăuţi.
        
        "N-am cruţat nici un argument pentru a-i dovedi enormitatea", a
        relatat
        Popovici". Câteva zile mai târziu, eforturile de persuadare au
        dat
        rezultat. "Nu este oportun încă să arăt prin ce mijloace şi cu
        ajutorul
        cui am încercat să influenţez indirect voinţa mareşalului, pe
        care încă
        nu-l cunoşteam. Strădania mea a fost însă încununată de succes.
        Pe 15
        octombrie, mareşalul Antonescu, în convorbirea telefonică cu
        guvernatorul a consimţit la o retuşare", a arătat Popovici cum a
        ajuns
        la cele 20.000 de suflete salvate, de 16 ori mai multe decât a
        salvat
        celebrul industriaş german Oskar Schindler.
        
        *NEGOŢ CU SUFLETE
        
        Care era preţul "la negru" al salvării şi cum s-a ajuns la lista
        celor
        "20.000 de sfinţi" *
        
        Luată în urma presiunilor lui Popovici, decizia mareşalului
        Antonescu de
        a excepta de la deportare 20.000 de evrei ce erau necesari
        pentru
        funcţionarea economiei a transformat Cernăuţiul într-un haos în
        toamna
        anului 1941.
        
        Câteva trenuri apucaseră deja să plece în Transnistria, ceea ce
        a sporit
        disperarea celor rămaşi, care se agăţau cu toţii de obţinerea
        unei
        autorizaţii, semnate de guvernator. Pentru întocmirea listelor
        cu evreii
        "necesari" s-au consulatat chiar comunităţile evreieşti.
        
        *"Au încercat să-mi sărute mâinile şi picioarele" *
        
        Potrivit propunerii lui Popovici, trebuiau să rămână în oraş
        botezaţii,
        intelectualii, oamenii de artă, cei care au servit statul român,
        ofiţeri
        de armată şi război, specialiştii din industrie, medicii,
        inginerii,
        arhitecţii, cei din sistemul judiciar. Vestea dată de Popovici
        evreilor
        l-a transformat în eroul lor, cel ce întruchipa speranţa lor la
        viaţă.
        
        "Rabini bătrâni, intelectuali de toate vâstele, fruntaşi din
        toate
        compartimentele vieţii sociale, negustori, muncitori, cu un
        cuvânt
        întreaga suflare, au izbucnit în plâns, au îngenuncheat
        binecuvântând pe
        Dumnezeul lor, pe Mareşal pentru graţiere, iar mie încercând
        să-mi
        sărute mâinile, picioarele şi pulpana hainelor... m-au podidit
        lacrimile
        şi am plâns şi eu", a relatat Popovici vizita sa în ghetou.
        
        *Hăituiţi sub două regimuri*
        
        În 1941, în Cernăuţi locuiau circa 50.000 de evrei, ce
        constituiau etnia
        majoritară. Revenirea sub autoritate românească a fost chiar
        salutată de
        aceştia, dat fiind că în anul petrecut sub ocupaţie sovietică,
        din
        Bucovina de Nord au fost ridicaţi de NKVD şi deportaţi în
        Siberia 10.000
        de evrei, în vagoane de marfă închise.
        
        Nu aveau cum să bănuiască ce-i aşteaptă din partea
        autorităţilor
        româneşti, aliate cu germanii, respectiv deportarea a circa
        30.000
        dintre ei. Cei aproximativ 20.000 care au rămas au fost triaţi
        pe baza a
        179 de liste, primind aşa-zisele "autorizaţii Calotescu" 5619
        capi de
        familie, însumând 16.569 de persoane. Deportările s-au sistat pe
        15
        noiembrie şi alţi 3120 de evrei au primit astfel "autorizaţii
        Popovici",
        ce le-au permis să se întoarcă în casele lor. *
        
        Acuzaţiile de corupţie*
        
        În schimbul unor mari sume de bani, pe verso-ul autorizaţiei,
        persoane
        din anturajul lui Calotescu, treceau şi alte rude.
        
        "Popovici făcea acelaşi lucru, dar fără nici o plată şi
        depăşindu-şi
        prerogativele, ştiind că în felul acesta creează o nouă
        categorie de
        exceptaţi, când adăuga cu mâna sa pe cealaltă parte a
        autorizaţiei
        numele unor membri ai familiei pentru a-i salva. Formula lui
        "Valabil şi
        pentru...", plus câteva explicaţii cu privire la gradul de
        rudenie,
        semnătura sa şi ştampila primăriei, au salvat câteva sute de
        persoane de
        la deportare", a apreciat istoricul Jean Ancel în lucrarea
        "Contribuţii
        la istoria României. Problema evreiască", apărută în 2001.
        "Numeroşi
        specialişti, care nu aveau nici un fel de "legături" au rămas în
        afara
        listelor", a arătat istoricul.
        
        Acesta citează un raport al Siguranţei care arată că, în schimb,
        496 de
        familii au rămas în oraş neîndeplinind criteriile, dar plătind
        mari sume
        de bani. "Preţul unei autorizaţii cerut de potentaţii români era
        de
        200.000 de lei (salariul lunar al unui funcţionar era de
        aproximativ
        4000 de lei), dar se putea cumpăra şi cu dolari sau diamante", a
        arătat
        istoricul. Nicio comisie de anchetă nu a putut însă demonstra
        corupţia.
        
        *SFÂRŞIT. Traian Popovici a murit la în 1946, în satul
        bucovinean Colacu
        din comuna Fundu Moldovei, unde este şi înmormântat**
        
        A plătit cu marginalizarea *
        
        Cea mai grea încercare a deportaţilor era despărţirea de
        familie, în
        cazurile în care unii nu obţineau autorizaţia: părinţii
        despărţiţi de
        copii şi soţii între ei. "Vaietele lor umpleau văzduhul şi
        mişcau şi
        inimile cele mai împietrite. Era despărţirea pentru totdeauna,
        plecarea
        unora la suferinţă şi moarte, rămânerea unora în sclavie şi
        durere", a
        notat Popovici.
        
        Cei rămaşi s-au întors temporar în casele vandalizate sau chiar
        ocupate
        de restul populaţiei în perioada existenţei ghetoului. Cei
        selecţionaţi
        pentru deportare, au plecat din oraş cu trenuri de câte 50 de
        vagoane,
        fără geamuri, din care au coborât în apropiere de Nistru, la
        Atachi şi
        Mărculeşti, punctele de trecere prin care au fost duşi în
        Transnistria.
        Foarte mulţi au murit însă până acolo, înfometaţi, bolnavi,
        jefuiţi sau
        pur şi simplu împuşcaţi.
        
        O fetiţă de 12 ani, aflată într-unul din transporturile spre
        Mărculeşti,
        citată de istoricul Jean Ancel, a descris în jurnalul său
        lagărul în
        care au fost ţinuţi după ce au trecut Nistrul. "Am fost goniţi
        în
        aşa-numitul colhoz din apropiere (grajd de cai fusese), în
        oraşul
        Iampol. Trei zile şi trei nopţi am stat închişi, căpătând un
        sfert de
        pâine şi o cană cu apă. E de nedescris în ce stare am ieşit şi-n
        ce hal
        am luat-o înainte. Între noi nu se mai găsea nici un bătrân şi
        nici un
        copil. Ei zăceau în şanţuri nestingheriţi de nimeni, iar noi îi
        invidiam".
        
        Dintre evreii care au rămas în Cernăuţi, în iunie 1942 au mai
        fost
        deportaţi alţi 4.139, după cum arată istoricul Liviu Cărare, de
        la
        Institutul de Istorie din Cluj. Chiar înainte de aceasta,
        primarul
        Popovici a fost demis, îndepărtat din orice funcţie publică.
        Locul său a
        fost luat de Dimitrie Galeş, un antisemit recunoscut.
        
        */"Deportarea, cu întreg cortegiul ei de suferinţe pentru
        proscrişi, cu
        îngenuncherea sentimentelor de omenie, de echitate, cu
        abrutizarea
        întregului aparat de militari şi funcţionari, ne-a coborât în
        respectul
        popoarelor civilizate şi ne-a înfierat în istorie cu dangaua
        barbarismului.", /
        TRAIAN POPOVICI, primar al Cernăuţiului 1941-1942 *
        
        -----

-----------------------------------------------------------------------------
This moderated discussion group is for information exchange on the subject of
 Czernowitz and Sadagora Jewish History and Genealogy. The opinions expressed
 in these posts are the opinions of the original poster only and not necessarily
 the opinions of the List Owner, the Webmaster or any other members
 or entities connected with this mailing list. The Czernowitz-L list has
 an associated web site at http://czernowitz.ehpes.com that includes a
 searchable archive of all messages posted to this list. Please post in "Plain
 Text" if possible (help available at:
<http://www.jewishgen.org/InfoFiles/PlainText.html>).

To remove your address from this e-list follow the directions at
http://www.cit.cornell.edu/computer/elist/lyris/leave.html

To receive assistance for this e-list send an e-mail message to:
owner-Czernowitz-L_at_list.cornell.edu
-----------------------------------------------------------------------------
Received on 2011-03-04 10:19:53

This archive was generated by hypermail 2.2.0 : 2011-05-06 20:08:10 PDT