Here's the article... As a rule, posts to the list are in English, and
so the original was rejected by the moderator. There was enough interest
to reconsider on this one.
jerome
Dustin Hoffman, evreu de origine română, în rol de român
salvator de evrei
Autor: Mirela Corlățan
<http://www.evz.ro/detalii/stiri/de-acelasi-autor/autor/mirela-corlatan.html>
Starul îl va întruchipa într-o docudramă pe fostul primar al
Cernăuţiului, Traian Popovici.
Sursa: REUTERS
Părinţii săi au plecat din România înainte ca să-şi imagineze
cineva
măcar Holocaustul. Nenorocirea pe care au evitat-o astfel, fără
să ştie,
nu a lăsat însă indiferentă familia Hoffman.
Dovadă că la 70 de ani de la deportarea în Transnistria a
evreilor
români din Bucovina şi Basarabia, Dustin Hoffman a acceptat să
joace
rolul lui Traian Popovici, primarul care şi-a riscat pielea
pentru a
salva 20.000 de evrei din Cernăuţi.
Filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment
Inc. şi
va purta, cel mai probabil, titlul "20.000 de sfinţi", a cărei
lansare,
preconizată pentru 2012, va fi precedată de apariţia unei cărţi
omonime.
Traian Popovici, românul în a cărui piele va intra Dustin
Hoffman, a
fost declarat drept între popoare de Autoritatea Martirilor
Holocaustului "Yad Vashem". *
Mama Liliana Gold şi tatăl Harvey Hoffman*
Deocamdată nu se ştie dacă filmul se va turna chiar la Cernăuţi,
însă
dacă ar fi aşa, Dustin Hoffman ar ajunge pentru prima oară în
ţinuturile
româneşti, de unde provin părinţii săi, după cum a afirmat
public de
câteva ori. "Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu
român“, a
declarat el într-un interviu.
În alte surse biografice, apare menţionată şi o ascedenţă
rusească. Cert
este însă că prenumele mamei sale, Liliana, e de rezonanţă
românească.
Unde anume s-a născut aceasta în România este însă aproape
imposibil de
aflat, susţin membrii comunităţilor evreieşti. Şi în Moldova,
unde
trăiau pe atunci foarte mulţi evrei, şi la Bucureşti, atât
numele de
familie al mamei, Gold, cât şi numele de familie al tatălui,
Hoffman
erau foarte răspândite, susţin şefii comunităţilor evreieşti.
La Iaşi, de pildă, unde comunitatea mai numără astăzi doar
câteva sute
de suflete, nu mai există însă nici un Hoffman, aşa cum nu
există nici
baze de date cu evreii care locuiau acolo înainte de pogromul
din 1941.
Lipsa evidenţelor caracterizează toate comunităţile din ţară.
Părinţii lui Hoffman au emigrat din România în Statele Unite,
mai precis
în California, cu puţin înainte de a se naşte actorul, în 1937,
cel
de-al doilea lor copil. Tatăl său, Harvey Hoffman, a lucrat ca
decorator
de mobilă, iar mama, Liliana Gold, a fost pianistă de jazz.
Pasiunea
pentru muzică i-a fost transmisă şi lui Dustin, care, înainte de
a fi
descoperit ca actor şi de a lua două Oscaruri, a studiat şi el
intens
pianul, după cum arată Jeff Lenburg în biografia "Hollywood’s
Antihero". *
"Avocatul" evreilor*
Sub aspectul ascensiunii, destinul lui Dustin Hoffman se
aseamănă, în
linii mari, cu cel al eroului pe care urmează să-l interpreteze
în film.
Avocat de carieră, cu un doctorat în drept, traseul lui Traian
Popovici
a fost "deturnat" în 1941 de mareşalul Ion Antonescu, care l-a
ales
pentru a-l trimite la Cernăuţi ca primar, poziţie foarte
importantă în
aplicarea politicii de aşa-zisă românizare a oraşului. Doar că
pus în
situaţia să execute ghetoizarea evreilor şi deportarea lor în
Transnistria, Traian Popovici s-a transformat într-un pledant
înfocat al
cauzei evreilor, reuşind să obţină în final, în toamna lui
1941,
reţinerea în oraş a circa 20.000, pe baza unor autorizaţii.
Restul au
luat calea Transnistriei, unde cei mai mulţi şi-au găsit
sfârşitul. *
TRIMIŞI LA MOARTE. Rata de mortalitate a evreilor deportaţi a
ajuns la
85% în unele localităţi din Transnistria, a afirmat Popovici
SURSA: MUZEUL PENTRU MEMORIA HOLOCAUSTULUI, WASHINGTON* *
MAI EFICIENT DECÂT SCHINDLER
Traian Popovici a reuşit să-l înduplece pe Ion Antonescu
*Născut într-o familie de preoţi bucovineni, din satul Udeşti,
luptător
în primul război mondial, Traian Popovici nu a înţeles nici el
de ce a
fost ales de mareşal pentru a fi în fruntea oraşului în care
urmase
studiile universitare, dar din care se retrăsese la Bucureşti
odată cu
ocupaţia rusească din1940 asupra Bucovinei de Nord şi a
Basarabiei. Cel
puţin aşa susţine în "Spovedania" sa din 1945. *
Îngenuncherile prealabile*
Trimiterea sa la Cernăuţi, oraşul cu cea mai numeroasă
populaţie
evreiască, după Bucureşti, s-a produs în 1941. "Momentul eroic
mă aşează
dintr-o dată (pe 1 august 1941 *n.r.*) în miezul vieţii publice
a
municipiului, în laboratorul de experienţe al ideologiei
rasiale", a
scris Popovici.
Prima confruntare a primarului cu noile autorităţi din Bucovina
a vizat
înfiinţarea unui ghetou pentru evrei într-unul din cartiere.
Opoziţia sa a fost împărtăşită de guvernatorul Bucovinei
Alexandru
Rioşanu, hotărând de comun acord ca, "pentru a adormi vigilenţa
preşedinţiei şi a linişti impetuozitatea românizatorilor, cărora
le
puţea oraşul a jidan" au găsit soluţia "studierii ghetoului" de
către o
comisie ce urma să meargă în Germania şi Polonia pentru asta.
Moartea neaşteptată a guvernatorului şi numirea în fruntea
provinciei a
lui Corneliu Calotescu, apropiat al fraţilor Antonescu, a făcut
ca
ostilitatea faţă de evrei să explodeze.
Interzicerea exercitării profesiunii, interzicerea accesului
evreilor la
şcolile publice, interzicerea serviciilor religioase evreieşti,
scoaterea forţată la muncă, neremunerată, plata dublată la
pâine,
limitarea circulaţiei pe străzi a evreilor la trei ore pe zi,
eliminarea
din sanatorii şi spitale sunt câteva din "îngenuncherile"
amintite de
Popovici în "Spovedanie". Pe 10 octombrie 1941, guvernatorul a
anunţat
că la Bucureşti se hotărâse deportarea evreilor din Cernăuţi.
"N-am cruţat nici un argument pentru a-i dovedi enormitatea", a
relatat
Popovici". Câteva zile mai târziu, eforturile de persuadare au
dat
rezultat. "Nu este oportun încă să arăt prin ce mijloace şi cu
ajutorul
cui am încercat să influenţez indirect voinţa mareşalului, pe
care încă
nu-l cunoşteam. Strădania mea a fost însă încununată de succes.
Pe 15
octombrie, mareşalul Antonescu, în convorbirea telefonică cu
guvernatorul a consimţit la o retuşare", a arătat Popovici cum a
ajuns
la cele 20.000 de suflete salvate, de 16 ori mai multe decât a
salvat
celebrul industriaş german Oskar Schindler.
*NEGOŢ CU SUFLETE
Care era preţul "la negru" al salvării şi cum s-a ajuns la lista
celor
"20.000 de sfinţi" *
Luată în urma presiunilor lui Popovici, decizia mareşalului
Antonescu de
a excepta de la deportare 20.000 de evrei ce erau necesari
pentru
funcţionarea economiei a transformat Cernăuţiul într-un haos în
toamna
anului 1941.
Câteva trenuri apucaseră deja să plece în Transnistria, ceea ce
a sporit
disperarea celor rămaşi, care se agăţau cu toţii de obţinerea
unei
autorizaţii, semnate de guvernator. Pentru întocmirea listelor
cu evreii
"necesari" s-au consulatat chiar comunităţile evreieşti.
*"Au încercat să-mi sărute mâinile şi picioarele" *
Potrivit propunerii lui Popovici, trebuiau să rămână în oraş
botezaţii,
intelectualii, oamenii de artă, cei care au servit statul român,
ofiţeri
de armată şi război, specialiştii din industrie, medicii,
inginerii,
arhitecţii, cei din sistemul judiciar. Vestea dată de Popovici
evreilor
l-a transformat în eroul lor, cel ce întruchipa speranţa lor la
viaţă.
"Rabini bătrâni, intelectuali de toate vâstele, fruntaşi din
toate
compartimentele vieţii sociale, negustori, muncitori, cu un
cuvânt
întreaga suflare, au izbucnit în plâns, au îngenuncheat
binecuvântând pe
Dumnezeul lor, pe Mareşal pentru graţiere, iar mie încercând
să-mi
sărute mâinile, picioarele şi pulpana hainelor... m-au podidit
lacrimile
şi am plâns şi eu", a relatat Popovici vizita sa în ghetou.
*Hăituiţi sub două regimuri*
În 1941, în Cernăuţi locuiau circa 50.000 de evrei, ce
constituiau etnia
majoritară. Revenirea sub autoritate românească a fost chiar
salutată de
aceştia, dat fiind că în anul petrecut sub ocupaţie sovietică,
din
Bucovina de Nord au fost ridicaţi de NKVD şi deportaţi în
Siberia 10.000
de evrei, în vagoane de marfă închise.
Nu aveau cum să bănuiască ce-i aşteaptă din partea
autorităţilor
româneşti, aliate cu germanii, respectiv deportarea a circa
30.000
dintre ei. Cei aproximativ 20.000 care au rămas au fost triaţi
pe baza a
179 de liste, primind aşa-zisele "autorizaţii Calotescu" 5619
capi de
familie, însumând 16.569 de persoane. Deportările s-au sistat pe
15
noiembrie şi alţi 3120 de evrei au primit astfel "autorizaţii
Popovici",
ce le-au permis să se întoarcă în casele lor. *
Acuzaţiile de corupţie*
În schimbul unor mari sume de bani, pe verso-ul autorizaţiei,
persoane
din anturajul lui Calotescu, treceau şi alte rude.
"Popovici făcea acelaşi lucru, dar fără nici o plată şi
depăşindu-şi
prerogativele, ştiind că în felul acesta creează o nouă
categorie de
exceptaţi, când adăuga cu mâna sa pe cealaltă parte a
autorizaţiei
numele unor membri ai familiei pentru a-i salva. Formula lui
"Valabil şi
pentru...", plus câteva explicaţii cu privire la gradul de
rudenie,
semnătura sa şi ştampila primăriei, au salvat câteva sute de
persoane de
la deportare", a apreciat istoricul Jean Ancel în lucrarea
"Contribuţii
la istoria României. Problema evreiască", apărută în 2001.
"Numeroşi
specialişti, care nu aveau nici un fel de "legături" au rămas în
afara
listelor", a arătat istoricul.
Acesta citează un raport al Siguranţei care arată că, în schimb,
496 de
familii au rămas în oraş neîndeplinind criteriile, dar plătind
mari sume
de bani. "Preţul unei autorizaţii cerut de potentaţii români era
de
200.000 de lei (salariul lunar al unui funcţionar era de
aproximativ
4000 de lei), dar se putea cumpăra şi cu dolari sau diamante", a
arătat
istoricul. Nicio comisie de anchetă nu a putut însă demonstra
corupţia.
*SFÂRŞIT. Traian Popovici a murit la în 1946, în satul
bucovinean Colacu
din comuna Fundu Moldovei, unde este şi înmormântat**
A plătit cu marginalizarea *
Cea mai grea încercare a deportaţilor era despărţirea de
familie, în
cazurile în care unii nu obţineau autorizaţia: părinţii
despărţiţi de
copii şi soţii între ei. "Vaietele lor umpleau văzduhul şi
mişcau şi
inimile cele mai împietrite. Era despărţirea pentru totdeauna,
plecarea
unora la suferinţă şi moarte, rămânerea unora în sclavie şi
durere", a
notat Popovici.
Cei rămaşi s-au întors temporar în casele vandalizate sau chiar
ocupate
de restul populaţiei în perioada existenţei ghetoului. Cei
selecţionaţi
pentru deportare, au plecat din oraş cu trenuri de câte 50 de
vagoane,
fără geamuri, din care au coborât în apropiere de Nistru, la
Atachi şi
Mărculeşti, punctele de trecere prin care au fost duşi în
Transnistria.
Foarte mulţi au murit însă până acolo, înfometaţi, bolnavi,
jefuiţi sau
pur şi simplu împuşcaţi.
O fetiţă de 12 ani, aflată într-unul din transporturile spre
Mărculeşti,
citată de istoricul Jean Ancel, a descris în jurnalul său
lagărul în
care au fost ţinuţi după ce au trecut Nistrul. "Am fost goniţi
în
aşa-numitul colhoz din apropiere (grajd de cai fusese), în
oraşul
Iampol. Trei zile şi trei nopţi am stat închişi, căpătând un
sfert de
pâine şi o cană cu apă. E de nedescris în ce stare am ieşit şi-n
ce hal
am luat-o înainte. Între noi nu se mai găsea nici un bătrân şi
nici un
copil. Ei zăceau în şanţuri nestingheriţi de nimeni, iar noi îi
invidiam".
Dintre evreii care au rămas în Cernăuţi, în iunie 1942 au mai
fost
deportaţi alţi 4.139, după cum arată istoricul Liviu Cărare, de
la
Institutul de Istorie din Cluj. Chiar înainte de aceasta,
primarul
Popovici a fost demis, îndepărtat din orice funcţie publică.
Locul său a
fost luat de Dimitrie Galeş, un antisemit recunoscut.
*/"Deportarea, cu întreg cortegiul ei de suferinţe pentru
proscrişi, cu
îngenuncherea sentimentelor de omenie, de echitate, cu
abrutizarea
întregului aparat de militari şi funcţionari, ne-a coborât în
respectul
popoarelor civilizate şi ne-a înfierat în istorie cu dangaua
barbarismului.", /
TRAIAN POPOVICI, primar al Cernăuţiului 1941-1942 *
-----
-----------------------------------------------------------------------------
This moderated discussion group is for information exchange on the subject of
Czernowitz and Sadagora Jewish History and Genealogy. The opinions expressed
in these posts are the opinions of the original poster only and not necessarily
the opinions of the List Owner, the Webmaster or any other members
or entities connected with this mailing list. The Czernowitz-L list has
an associated web site at http://czernowitz.ehpes.com that includes a
searchable archive of all messages posted to this list. Please post in "Plain
Text" if possible (help available at:
<http://www.jewishgen.org/InfoFiles/PlainText.html>).
To remove your address from this e-list follow the directions at
http://www.cit.cornell.edu/computer/elist/lyris/leave.html
To receive assistance for this e-list send an e-mail message to:
owner-Czernowitz-L_at_list.cornell.edu
-----------------------------------------------------------------------------
Received on 2011-03-04 10:19:53
This archive was generated by hypermail 2.2.0 : 2011-05-06 20:08:10 PDT